Results 1 to 1 of 1

Thread: Importanta aclimatizarii si metode

  1. #1
    Admin retras Kin's Avatar
    Join Date
    Dec 2009
    Location
    Argeș
    Posts
    8,581
    Post (Dis)Likes

    Post Importanta aclimatizarii si metode

    Importanta aclimatizarii si metode

    Bun, pana acum ati investit timp si bani in achizitionarea tuturor echipamentelor si setarea bazinului. Ati asteptat rabdatori ca azotul sa-si faca ciclul, si-a venit fericitul moment al popularii. Nu mai trebuie sa va spun ca aceasta trebuie facuta treptat pentru a nu dezechilibra bazinul.
    O greseala facuta foarte des de incepatori, si nu fara repercursiuni, este aclimatizarea defectuoasa a pestisorilor. Acestia vin dintr-un bazin din petshop, de la crescatori sau de la alti acvaristi, bazin cu alte valori decat cele care se regasesc in bazinul vostru. Valorile principale care afecteaza pestii sunt temperatura si PH-ul. Multi incepatori, impinsi si de sfaturile primite in petshop care se leaga de cele mai multe ori doar de temperatura, omit PH-ul din ecuatie. Pe langa acestea, enumeram si amoniacul (NH3) si nitritii (NO2).
    De aceea, este recomandat sa aveti la indemana intotdeauna teste dedicate. Va intereseaza in primul rand valoarea preferata PH a pestelui pe care-l aveti in vizor. Dar, preferabil este ca acest pas sa se fi petrecut inainte de cumparare.
    Sfat pentru incepatori : Evitati sa va plimbati printre rafturi spunand : “Vreau unul din acesta, 3 din aceia rosii, si cel lung care sta ascuns in spate” !! Cumpararea eficienta a unui peste incepe cu un research bine documentat despre zona din care provine, despre calitatea si proprietatile apei in zona respectiva, despre obiceiurile si compatibilitatile sale. Modificarea parametrilor apei poate fi dificila si costisitoare, de aceea este de preferat sa testati intai apa de robinet din zona voastra si sa va axati pe specii cu cerinte asemanatoare.


    Efecte lipsei aclimatizarii, sau ale unei aclimatizari defectuoase

    Ca sa ne intoarcem la subiect, ideal este ca inainte de aclimatizare sa testati apa din punga de transport. Nu, nu-i o gluma, PH-ul apei de transport este o prima necunoscuta foarte importanta pentru o aclimatizare corecta. De asemenea, daca nu ati testat in ultima vreme PH-ul bazinului, acum e un bun moment s-o faceti. Prin urmare, este important sa stiti ambele valori.
    De ce ? Pentru ca diferenta intre ele va spune cat de mult ar trebui sa dureze aclimatizarea. Daca diferenta este mica, o zecime – doua zecimi (ex.: bazin – 6.6, punga – 6.7), exte suficienta o aclimatizare de o ora. Daca diferenta este de jumatate de unitate sau mai mare (ex.: bazin – 6.6, punga – 7.1), dureaza mai mult. Sa zicem ca diferenta intre PH-ul apei de transport si al apei din bazin este de 0.8. Nu pare mult, nu ? Totusi, este !! Diferentele mai mari de 0.5 pot introduce pestele in soc, din care acesta poate sau nu sa-si revina, in functie de diferenta. Cu cat este mai mare diferenta, cu atat exista mai multe sanse ca pestele sa moara datorita ei.

    Un alt aspect important tine de directia in care trebuie modificat PH-ul. Scaderea valorii PH, de la alcalin la acid, dureaza mai mult. Exemplu clar, de la un PH de 7.2 (apa de transport), este nevoie de 3 ore sa se ajunga la un PH de 6.6 (apa din bazin plantat cu aditie de CO2). In sens invers, cresterea valorii PH, de la acid la alcalin dureaza aproximativ cu o treime mai putin.
    O alta variabila importanta in determinarea duratei aclimatizarii este specia din care face parte pestele vizat. Si aici ne intoarcem la cunoasterea proprietatilor apei din habitatul natural al pestelui proaspat achizitionat. Unii pesti, prin natura speciei prefera o apa acida (ex : Pterophyllum Scalare). Acestia sunt mai putin afectati de aclimatizare. Alte specii prefera nativ o apa alcalina (ex : Otocinclus). In cazul speciilor care provin dintr-o apa cu PH mare, aclimatizarea este mai importanta si necesita atentie sporita.
    Atat PH-ul prea mic, cat si cel prea mare, la limitele adecvate speciei, se manifesta prin secretie crescuta de mucus, hemoragii (in special pe abdomen) si leziuni branhiale. In deviatii mici ale PH-ului fata de optimul pe care il prefera specia respectiva, afectiunea devine una cronica.
    Valorile extreme ale PH-ului modifica insa nivelul de toxicitate al altor substante. Astfel, la un PH prea scazut creste toxicitatea nitritilor (NO2), daca acestia sunt prezenti in apa, iar la un PH prea crescut, creste toxicitatea amoniacului (NH3).

    La socul de PH, in cazul lipsei aclimatizarii, pestele poate sa faca o inflamatie a branhiilor. Branhiile sunt foarte sensibile la schimbarile de mediu, la schimbarile chimismului apei, iar la pestii de talie mare se poate observa o secretie abundenta de mucus pe acestea. Daca problema nu se remediaza, aceasta afectiune duce la necroza branhiilor si in final la moartea pestelui. Ca si simptome anexe putem observa starea de neliniste, dificultati de respiratie, pestele nu inchide bine operculii (incearca sa-i tina in pozitie deschisa). Inflamatia branhiilor poate aparea si la intoxicatia cu amoniac/nitriti.

    Amoniacul (in forma NH3) este neurotoxic. Acesta se absoarbe in sange la nivelul branhiilor si afecteaza creierul. In concentratii mari distruge branhiile si provoaca hemoragii la baza inotatoarelor. Contrar conceptiei generale, amoniacul rezultat din metabolismul pestelui se elimina in proportie de aproape 90% prin branhii, si doar restul prin rinichi. Ca simptome ale intoxicatiei cu amoniac enumeram agitatia, inotul pe o parte, gura si opercule deschise, branhii de culoare inchisa sau deschisa (la extreme), hemoragii, decolorarea pielii, respiratie accelerata.

    Nitritii (NO2), sunt mai putin toxici decat amoniacul, iar in concentratii mici nu afecteaza vizibil pestele, dar ii incetinesc ritmul de crestere. Nitritii se leaga de hemoglobina formand methemoglobina, care nu transporta oxigenul la celule. Ca un prim simptom in aceasta afectiune este inotul pestilor la suprafata si colorarea branhiilor in brun. Sarea (NaCl) are un efect foarte bun in aceasta directie. Ionii de clor din sare protejeaza impotriva formarii methemoglobinei, si scad toxicitatea nitritilor.

    Socul termic apare de regula atunci cand diferenta intre apa de transport si apa din acvariu este mai mare de 5 grade. Pestii (pe langa amfibieni si reptile) sunt poikilotermi, nu-si pot regla temperatura corpului. Prin urmare, metabolismul lor (digestie, functie de reproducere, contractia musculara) depinde de temperatura exterioara. La socul termic, functiile care depind de temperatura sunt circuitate, si apare paralizia muschilor branhiali si ai inimii, acestia putand sa-si revina sau nu, in functie de gravitatea si durata socului. Primele simptome sunt respiratie accelerata urmata de pierderea echilibrului, deschiderea la culoare a branhiilor (devin palide).


    Exista doua metode mai cunoscute pentru aclimatizare, metoda pungii plutitoare (mai des practicata pe la noi) si metoda picaturii (mai putin intalnita la noi, dar mai eficienta). Pe langa explicarea lor, vreau sa insist pe faptul ca aclimatizara nu trebuie grabita.


    Metoda pungii plutitoare

    1) Stingeti luminile acvariului, si micsorati lumina in camera. Niciodata nu deschideti coletul sau punga, in lumina, stres sever si traume pot rezulta din expunerea brusca la lumina puternica.
    2) Lasati punga sigilata sa pluteasca in acvariu pentru 15 minute. Nu deschideti punga in acest timp. Acest pas face ca apa din punga sa ajunga lent la temperatura din acvariu.
    3) Desfaceti punga si rasuciti marginea (aproximativ 2 cm), ca sa creati un buzunar de aer. Acest buzunar circular va permite pungii sa pluteasca la suprafata apei. In cazurile in care punga si continutul acesteia sunt prea grele ca sa pluteasca, puteti prinde punga cu un clips de marginea bazinului.
    4) Adaugati un sfert de cana de apa din acvariu in punga de transport si repetati acest pas, la fiecare 5 minute, pana cand punga s-a umplut, dupa care goliti jumatate din apa din punga, intr-un alt recipient.
    5) Repozitionati punga de transport in acvariu (plutind sau agatata de margine) si repetati adaugarea unui sfert de cana de apa din acvariu la fiecare 5 minute, pana cand punga se umple din nou.
    6) Folositi o plasa de pesti fina, pentru a prinde cu blandete pestii si a ii introduce in acvariu.
    7) Aruncati punga si apa din ea. Niciodata nu puneti apa din punga de transport, in acvariu.






    Metoda picaturii

    Aceasta metoda este putin mai avansata. Aveti nevoie de un set de perfuzie, din care utilizati furtunul si robinetul, o seringa si o galeata de 5 litri folosita doar la acvariu.

    1) Incepeti cu pasii 1 si 2 din metoda pungii plutitoare ca sa aduceti apa la temperatura acvariului.
    2) Cu grija, goliti punga in galeata. In functie de cantitatea de apa din punga, aveti nevoie sa fixati galeata intr-o pozitie inclinata.
    3) Folosind tubul de perfuzie, creati un traseu intre acvariu si galeata. Este de preferat sa fixati furtunul (fara sa fie gatuit) pe marginea acvariului si pe marginea galetii, cu clipsuri sau ventuze.
    4) Porniti sifonarea, tragand apa pe furtun cu seringa. Cand apa incepe sa curga in galeata, reglati debitul acesteia din robinet. Robinetul perfuziei este practic o rotita pe un canal de plastic, care gatuie mai mult sau mai putin furtunul. Debitul pe care-l urmariti este intre 2 si 4 picaturi pe secunda.
    5) Cand volumul de apa din galeata s-a dublat, goliti jumatate si repetati pasul 4, pana cand volumul se dubleaza din nou. Daca mai este nevoie, din punct de vedere al timpului, repetati si a treia oara acest pas, astfel incat procedeul sa dureze minim o ora.
    6) Dupa acest pas, pestisorii sunt pregatiti sa ajunga in acvariul dumneavoastra. Folositi o plasa de pesti fina pentru a ii muta cu blandete.




    Aspecte importante

    • Fiti rabdatori, niciodata nu grabiti procesul de aclimatizare. Acesta trebuie sa dureze cel putin o ora, iar in unele cazuri chiar mai mult, in functie de cerintele speciei respective, si in functie de directia de modificare a PH-ului (acid-alcalin, alcalin-acid).
    • Niciodata nu introduceti o piatra de aer in punga de transport. Acest gest streseaza pesti si face mai mult rau din punct de vedere al modificarii PH.
    • Tineti luminile acvariului stinse cel putin 4 ore dupa aclimatizare.
    • Nu hraniti pestii imediat. Se recomanda sa asteptati macar 24 de ore cu servirea mesei, chiar daca pestii vor parea infometati.
    • Niciodata nu turnati apa din punga de transport in acvariu. Unele petshopuri si unii crescatori folosesc anumite substante de calmare a pestilor in pungile de transport.


    Sunt pasi mici care pot salva sanatatea si viata pestilor.
    Pesti pe care o sa ii indragiti si care o sa va rasplateasca prin culori, comportament si sanatate.
    Succes !



    Pentru poze, dar si pentru traducerea metodei picaturii ii multumesc Lisei si lui David de la angelfishusa.net.
    Multumesc pentru tot ajutorul si colegilor andreic si tudor_mtp, fara de care articolul nu ar fi fost asa complex.
    Last edited by Kin; 25-01-2011 at 18:02.
    Acvariul actual: Monaco (20l)
    Acvarii in trecut: Primul (80l), Ferma (160l), Lu (160l), Oakland (160l),
    Prichindel (25l) , Mini (15l), Pixel (160l),
    GONG (25l), AcvaLaJob (20l).

  2. Likes Frantz liked this post

Tags for this Thread

Posting Permissions

  • You may not post new threads
  • You may not post replies
  • You may not post attachments
  • You may not edit your posts
  •